Adenomul de prostată se numără printre cele mai frecvente afecțiuni urologice întâlnite la bărbații trecuți de 50 de ani. Evoluează lent, iar primele semne pot părea ușor de ignorat: mers mai des la toaletă noaptea, jet urinar mai slab sau senzația că vezica nu se golește complet. Chiar dacă nu reprezintă o urgență în majoritatea situațiilor, lipsa evaluării medicale poate duce la complicații care afectează confortul zilnic și sănătatea tractului urinar.
Cauze și factori de risc
Adenomul de prostată apare printr-un proces gradual, influențat de vârstă și de modificările hormonale normale ale organismului masculin. Odată cu înaintarea în vârstă, raportul dintre testosteron și estrogen se modifică, iar prostata reacționează prin creștere tisulară.
Mecanisme frecvent implicate
- dihidrotestosteronul (DHT): derivat activ al testosteronului, care stimulează proliferarea celulelor prostatice;
- sensibilitatea crescută a țesutului prostatic: odată cu vârsta, celulele răspund mai intens la stimuli hormonali;
- inflamația cronică de intensitate redusă: poate favoriza mărirea volumului glandei.
Factori de risc cunoscuți
- vârsta peste 50 de ani;
- antecedente familiale de adenom de prostată;
- obezitatea și sindromul metabolic;
- diabetul zaharat;
- lipsa activității fizice și alimentația bogată în grăsimi animale.
Spre deosebire de „hiperplazia benignă de prostată” (termen folosit în special în limbaj medical pentru a descrie procesul biologic de creștere a țesutului prostatic), „adenomul de prostată” este un termen utilizat mai frecvent pentru a desemna forma clinică a acestei afecțiuni. Practic, hiperplazia benignă descrie modificarea structurală a glandei, iar adenomul de prostată se referă la consecințele acestei modificări asupra fluxului urinar și calității vieții pacientului.
Simptome și semne asociate
Manifestările adenomului de prostată apar prin obstrucția fluxului urinar și prin adaptarea vezicii la această rezistență crescută. Interesant este că dimensiunea prostatei nu se corelează întotdeauna cu intensitatea simptomelor.
Simptome urinare obstructive
- jet urinar slăbit sau subțire;
- dificultate la pornirea urinării;
- întreruperea jetului;
- senzația de golire incompletă a vezicii.
Simptome urinare iritative
- urinări frecvente pe parcursul zilei;
- treziri nocturne pentru urinare (nicturie);
- urgență micțională;
- disconfort ușor la urinare, fără infecție demonstrată.
Diagnosticare și investigații
Stabilirea diagnosticului se bazează pe evaluarea clinică și pe investigații care exclud alte cauze ale simptomelor urinare. Medicul urolog adaptează pașii în funcție de vârstă, simptome și istoricul medical.
Discuția medicală și evaluarea simptomelor
Consultația începe cu o discuție detaliată despre debutul simptomelor, frecvența urinării și impactul asupra vieții zilnice. În multe cazuri, medicul folosește scorul IPSS (International Prostate Symptom Score), un chestionar standardizat care cuantifică severitatea simptomelor.
Examinarea clinică
Tușeul rectal permite aprecierea dimensiunii, formei și consistenței prostatei. Examinarea oferă informații orientative și nu stabilește singură un diagnostic oncologic.
Analize și investigații uzuale
- PSA (antigen specific prostatic): marker utilizat pentru evaluare și monitorizare; Valori crescute pot apărea și în adenom sau inflamații.
- sumar de urină și urocultură: ajută la excluderea infecțiilor urinare;
- ecografie abdominală sau transrectală: evaluează volumul prostatei, vezica urinară și reziduul postmicțional;
- debitmetrie: măsoară debitul urinar și oferă date despre gradul de obstrucție.
Pentru evaluări complete și recomandări adaptate situației tale, colaborarea cu un specialist asigură acces la investigații moderne și la monitorizare corectă. Programeaza-te chiar acum online pentru o evaluare a unui medic urolog in Oltenita la Alpha Clinic
Opțiuni de tratament
Planul terapeutic depinde de severitatea simptomelor, volumul prostatei, vârstă și bolile asociate. Medicii aleg soluția potrivită împreună cu pacientul, după ce discută beneficiile și riscurile fiecărei opțiuni.
Monitorizare activă
Această abordare se recomandă pacienților cu simptome ușoare sau moderate.
- avantaje: evită efectele adverse ale medicației sau intervențiilor.
- limitări: presupune controale regulate.
- măsuri uzuale: reducerea lichidelor seara, limitarea cafelei și alcoolului, urinarea la intervale regulate.
Tratament medicamentos
- alfa-blocante: relaxează musculatura netedă a prostatei și a colului vezical. Pot produce amețeli sau scăderi ale tensiunii arteriale.
- inhibitori de 5-alfa-reductază: reduc volumul prostatei în timp. Efectele apar după câteva luni și pot influența libidoul sau ejacularea.
- terapia combinată: folosită frecvent în formele moderate sau avansate.
Proceduri minim invazive și intervenții chirurgicale
- rezecția transuretrală a prostatei: metodă clasică, cu eficiență dovedită.
- tehnici laser: sângerare redusă și recuperare mai rapidă.
Complicații potențiale
În lipsa monitorizării, adenomul de prostată poate progresa și poate afecta vezica urinară sau rinichii. Printre complicațiile observate în practică se numără:
- retenția urinară acută;
- infecțiile urinare recurente;
- formarea de calculi vezicali;
- prezența sângelui în urină;
- afectarea funcției renale în stadii avansate.
Adenomul de prostată este o afecțiune cu evoluție lentă, care poate fi ținută sub control atunci când este diagnosticată și monitorizată corect. Recunoașterea timpurie a simptomelor, evaluarea urologică periodică și alegerea unui plan de tratament adaptat fiecărui pacient contribuie la menținerea unei bune calități a vieții și la prevenirea complicațiilor.
Disclaimer: Acest articol are un rol pur informativ și nu înlocuiește sub nicio formă sfatul avizat al medicului specialist. Dacă te confrunți cu manifestări posibil asociate acestei afecțiuni, programează-te pentru o investigație medicală amănunțită la Alpha Clinic.
Surse:
